Mecanisme eficiente de control in capitalism

Autor: Cornelius Brody | Categorie: La o cafea | Data: 19 Mar 2009

Decesul capitalismului neoliberal?

Mi-e teama ca cei care folosesc aceasta expresie o spun ca pe o deviza cu un continut confuz. Capitalismul este si ramane singurul sistem economic viabil pe termen lung (sa nu ne lasam indusi in eroare de China, unde un partid care isi spune comunist conduce un sistem capitalist agresiv). Capitalismul, in forma lui pura, functioneaza ca o jungla: fiecare planta si fiecare animal, asimilabil fiecarei firme din sistem, este raspunzatoare pentru propria ei existenta. Acesta este mecanismul de baza al capitalismului: firma, stiind ca nu e sustinuta din exterior, isi va mobiliza toate resursele (financiare, umane, creativitatea), pentru a supravietui si a se dezvolta. In cazul in care firma se stie sustinuta din exterior, aceste mecanisme se atrofiaza, iar rezultatele devin catastrofale. Am trait cu totii oroarea firmelor socialiste de stat, in care oamenii se prefaceau ca lucreaza, iar statul se prefacea ca ii plateste.

Se poate spune ca jungla este “justa” sau “fair”? Evident ca nu. Dar e TRANSPARENTA: regulile si asteptarile pe care le poti avea ca participant iti sunt clare. Cei mai puternici supravietuiesc, cei slabi sunt “mancati”. Iar sistemul in sine, jungla – respectiv capitalismul, este sanatos si robust.

Care este rolul statului atunci?

Sa pornim de la criza actuala, datorata in mare parte lipsei de transparenta a produselor financiare care au atras investitori fara a oferi informatie despre riscurile aferente. Banci din intreaga lume au creat produse financiare compuse din alte produse financiare, la randul lor compuse din terte produse financiare, astfel incat nimeni nu mai era in stare sa cuantifice riscul real la care se expune cumparandu-le. Problema este simpla: participantului i s-au creat asteptari false, sistemul a devenit opac.

Asadar, rolul statului nu este sa intervina la nivelul actorilor din piata, ci sa creeze mecanisme prin care sa asigure transparenta regulilor. Cu alte cuvinte, sa impiedice inselaciunea si coruptia. Tarile dezvoltate fac acest lucru in mod curent prin sistemul lor legislativ, care reglementeaza majoritatea aspectelor vietii economice. Din cand in cand insa, in acest sistem se descopera “gauri”, prin care consumatorul poate fi inselat. “Gaura” care a fost cauza majora a crizei actuale se va “astupa” prin reglementari si mecanisme de control ale guvernelor si bancilor centrale ale tarilor afectate.

Prin urmare, incercarea statului de a reglementa sistemul – de a ingradi jungla sau de a elimina anumite animale si de a hrani altele – este cea care, pe termen lung, pericliteaza intregul ecosistem, scotandu-l din echilibru. Solutia este nu un stat interventionist, ci mecanisme de control eficiente intr-o piata libera.